Sfântul Prooroc Naum era din Elchessia, de cealaltă parte de Iordan, din ținutul Begavariei, din seminția lui Simeon. Acesta a proorocit ninivitenilor, după Sfântul Prooroc Iona, că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc, care lucru s-a și făcut. Pentru că, ninivitenii, cei ce se pocaiseră, puțină vreme, prin propovăduirea lui Iona, văzând că nu s-a îndeplinit asupra lor proorocia lui Iona, iarăși s-au întors la faptele lor rele dintâi și iarăși au mâniat îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.
Deci, i-a ajuns pe ei acest fel de pierzare. Era lângă Ninive un iezer mare de apă, care înconjura cetatea, și, făcându-se un cutremur mare de pământ, s-a scufundat cetatea în iezerul acela, iară o parte a cetății, care rămăsese pe munte, a fost arsă, ieșind foc din pustie. Și așa s-a împlinit proorocia lui Naum, Dumnezeu pedepsind pe poporul cel păcătos cu judecata cea dreaptă. Astfel, pe cei cei îi miluise în zilele lui Iona Proorocul pentru pocăință, pe aceia, iarăși, după ce s-au răsvrătit, mai pe urmă i-a pierdut.
Drept, aceea, cuvântul de căpetenie al Proorocului Naum, este ca în istoria oamenilor, nu stăpânesc legea celui mai tare, legea pădurii, ci legea lui Dumnezeu, legea dreptății.
Ne-a rămas de la Proorocul Naum o carte, care se află în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament. El a trăit cu șapte sute de ani înainte de Mântuitorul Hristos. Și a proorocit Sfântul Naum și altele din cele ce aveau să fie și a adormit cu pace la patruzeci și cinci de ani de la nașterea sa și a fost îngropat în pământul său cu cinste.