Personajele acestui Fragment sunt domnii Sanis J. L. şi Cezar Boliac sau Bolliac.
Primul dintre împricinaţi este domnul J.L. Sanis
. Domnul Sanis a fost profesor de geografie la Institutul Saint- Barbe. Toate referirile la domnul Sanis întâlnite de mine nu indic| decât numele de familie, iar datele sale biografice, întâlnite de mine, sunt extrem de sărace. Totuşi, numele său apare citat frecvent în Société de géographie (France). Bulletin de la Société de géographie (Paris). (vezi numerele Ianuarie. – Iunie 1874 sau Iulie. – Decembrie 1838).
Un vizitator al Expoziţiei Universale de la Paris din 1855 putea constata că:
>Hărţile, modelele şi documentele astronomice, geografice, de topografie şi statistică, sunt destul de larg reprezentate sub aspectul nevoilor didactice… mai ales hărţile. Imprimeria imperială este, la rândul ei, împrejmuită la exterior de hărţi geologice, de hărţi generale şi particulare etc, ale căror modele i-au fost furnizate de Şcoală de Mine şi de biroul de război… Ministerul Agriculturii, comerţului şi lucrărilor publice a expus atlase de nivelment, şi altele extrase din documentele inginerilor de poduri şi şosele.
Dl. Bauerkeller a prezentat foarte frumoase hărţi în relief sau gofrate, în culori, foarte utile pentru învăţământul vizual= [t. N]
Deşi lucrarea de mai sus nu-l menţionează, profesorul Sanis va fi distins cu medalia clasa I, la Expoziţia Universală de la Paris din 1855 pentru hărţile sale în relief.
Și cum harta în relief va fi >motivul= unui caz de contrafacere ajuns în instanţele franceze şi cum cel acuzat de contrafacere era un important personaj politic şi cultural român al vremii, să încercăm să aflăm mai mult despre hărţile în relief.
Urmând informaţiile din >Dictionnaire de pédagogie de Ferdinand Buisson, ediţia a doua publicată în 1911 de Hachette & Ci, aflăm că primele informaţii despre hărţile în relief ne vin din anii 1665. Aceste informaţii se referă la un relief din Antibe. În secolul XVIII pasiunea pentru hărţile în relief creşte şi una din cele mai bune realizări în domeniu pare a fi harta în relief a canalului Bourgogne.
Primul care va realiza mari hărţi în relief după o metodă ştiinţifică va fi Bardin.
Utilizarea pentru prima dată în şcoli a hărţilor în relief aparţine domnului Sanis. Domnul Sanis a construit la Paris, într-o grădină de lângă bariera Main o georama foarte interesantă. Entuziasmat de rezultat Sanis a continuat cu construcţia altor hărţi în relief; din păcate proporţiile nu erau foarte corect respectate ceea ce dădea o percepţie falsă asupra dimensiunilor diferitor forme de relief şi a vegetaţiei. Totuşi, aceste reprezentări au atras atenţia geologilor şi cartografilor asupra necesităţii studierii marilor mişcări ale scoarţei terestre. Un contemporan al lui Sanis, Bauerkeller, a ajustat proporţiile permiţând realizarea unei imagini mai realiste asupra conţinutului hărţii.
În anexa am inclus câteva imagini, obţinute de pe internet (cum altfel!) ale unor hărţi în relief realizate de Bauerkeller. Cu aceasta domnul Bauerkeller îşi termină rolul în acest articol.
Al doilea personaj al povestirii noastre este domnul Cezar Boliac. Numele său apare scris uneori Boliac alteori Bolliac. În textele citate voi folosi grafia originală din text. Pentru rest voi scrie Bolliac deoarece aşa îi scriau numele şi unii contemporani foarte apropiaţi.
Cezar Bolliac s‑a nãscut la 25 martie 1813 la Bucureşti. Tatăl său se numea Anton Bogliako şi era medic; George Călinescu scrie că era un aventurier de proastă calitate de prin Arhipelag’. Mama se numea Zinca Kalanogdartis.
Învaţă la Colegiul Sfântul Sava, având ca profesor pe I.H. Rãdulescu. Dar mai întâi ‘a crescut în mahalaua Brezoianului, învăţase carte grecească în curtea bisericii Măgureanu’.
Este caracterizat de acelaşi Călinescu drept un om foarte citit: ‘Dar ce n-a citit Boliac? E o bibliotecă universală a lui Eliade întrupată.
Un personaj ce duce o viaţă tumultoasă, amestecat în mai toate societăţile conspirative sau numai culturale; are o intensă viaţă publicistică.
Editează în 1836, dimpreună cu Constantin Filipescu, revista ‘Curiosul’; revista are o viaţă scură: patru numere. Apoi este interzisă iar Boliac este închis pentru ‘câteva satiri politice’
În 1840 este arestat pentru participare la conspiraţie, surghiunit la Poiana Mărului şi eliberat în 1841.
În 1843 se înfiinţează societatea Frăţia; Boliac nu putea rata ocazie şi este unul din membrii ei activ.
În 1844 publică în ‘Foaie pentru minte inimă şi literatură’ articolul de răsunet: ‘Către scriitorii noştri’ cerând confraţilor în ale scrisului angajare civică.
În 1847 apare volumul de poezie ‘Poezie nouă’ cu tematică socială.
În fine, în 1848 omul nostru este unul din fruntaşii revoluţionari. Are ca sarcină ‘să ridice tăbăcarii, mărginaşii şi tinerimea din Bucureşti, şi să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiei’
.Va fi secretar al Guvernului provizoriu, vornic al Capitalei şi membru în Comisia de dezrobire a ţiganilor.
După înfrângerea revoluţiei pleacă în Transilvania însoţit de Nicolae Bălcescu iar de aici, prin Constatinopol, la Paris unde va rămâne o lungă perioadă de vreme.
La Paris îşi continuă activitate politică. În 1854 cere o audienţă Împăratului Napoleon
Al IIl-lea; audienţa îi este acceptată la 10 Martie 1854 ‘avec plaisir
’ o formulă ce semnalează o consideraţie deosebită.
După audienţă, în 1855, Bolliac oferea împăratului o hartă în relief a României
.
Această hartă face legătura între două destine aparent perfect paralele: un om de ştiinţă, dedicat geografiei şi şcolii şi neimplicat în acţiuni politice, domnul profesor J. L. Sanis şi activul, revoluţionarul, poetul şi patriotul Bolliac. Dealtfel, tocmai excesul patriotic al lui Bolliac va fi şi cauza procesului de contrafacere pe care îl relatăm.
Ce s-a întâmplat?
Aşa cum rezultă din relatarea cazului,
În momentul izbucnirii conflictului dintre Rusia şi Turcia, domnul Sanis a avut ideea de a realiza o hartă care conţinea şi malurile Dunării şi Prutului. ‘Domnul Cezar Bolliac, nobil Valah, refugiat în Franţa, a văzut una din aceste hărţi şi, cum se ocupa în mod activ de reconstituirea provinciilor danubiene într-un singur Stat numit România, l-a rugat pe domnul Sanis să-i realizeze o hartă în relief care să includă Moldova, Valahia şi o parte din Bucovina, urcând spre sursele Prutului şi Nistrului’. Harta fu executată de către dl. Sanis iar Bolliac a cumpărat câteva exemplare.
După un timp, domnul Sanis a fost informat că dl. Boliac a făcut câteva fotografii după harta comandată, fotografiile fiind executate de fraţii Bisson. Mai mult, Bolliac a adus cu de la sine putere câteva modificări în harta cumpărată şi a publicat fotografiile sub titlul: ‘Carte en relief de la Roumanie, par Cezar Bolliac’.
Domnul Sanis reclamă cazul, se organizează o descindere la Bolliac acasă, sunt găsite hărţiel şi confiscate iar cazul ajunge în tribunal.
Reproduc mai jos imaginea hărţii; bănuiesc că este o copie a originalului deoarece descrierea din rechizitoriu este identică cu conţinutul reproducerii.
‘Carta Rumâniei în Relief de Cesar Bolliac – 1855’
Decizia judecătorului suna astfel:
‘Ţinând seama de faptul că Sanis a realizat hărţi ale diferitelor părţi ale Europei, şi a provinciilor danubiene; că a reprodus, prin fotografiere, aceste planuri pe hărţi; că a îndeplinit cerinţele legale pentru a-şi asigura proprietatea planurilor şi hărţilor astfel realizate şi a căpătat dreptul de a urmări în justiţie pe contrafăcători;
Că Bolliac a cumpărat de la Sanis douăsprezece exemplare ale planurilor în relief ale provinciilor danubiene; că a trasat diviziunile politice ale ţărilor, că a scris numele oraşelor în limba care se foloseşte; că a copiat [amplasând de jur împrejur medalioane privind istoria locală; că în antet a scris cu caractere mari: ‘Plan en relief de la Roumanie, par Cesar Bolliac’; apoi că, tot prin procedee tipografice, a reprodus imaginea acestui plan în 80 de exemplare; că nu a adus de fapt nici o modificare planului în relief al lui Sanis care să-l fi îmbunătăţit de fapt;
Ţinând seama că munca lui Sanis este, fără nici o îndoială, partea principală a planului pe care Bolliac l-a luat ca model pentru hărţile sale; că modificările aduse de el [Bolliac] nu pot fi considerate decât ca accesorii de foarte mică importanţă;
Luând în consideraţie faptul că Bolliac va obiecta că el este autorul concepţiei unui plan special pentru provinciile danubiene şi că, în această situaţie, Sanis este numai un muncitor însărcinat cu realizarea ideii comunicate de artist; Că, de fapt, Sanis a realizat deja planuri ce cuprindeau aproape în totalitate provinciile danubiene, ; că pentru a realiza ceea ce Bolliac i-a comunicat că intenţionează el (Sanis) nu a trebuit decât să detaşeze anumite porţiuni din planul deja publicat şi să adauge o bandă îngustă în nord, muncă pe care a efectuat-o cu materiale şi documente pe care şi le procurase înainte, dar că evident noile planuri erau opera sa, de aşa fel încât Bolliac nu poate să-şi atribuie nici meritul nici proprietatea;
Că reproducând imaginea planurilor lui Sanis pe hărţile pe care le-a distribuit, Bolliac a comis o infracţiune la legea proprităţii artistice (‘lois concernant la propriete artistique’) şi a cauzat lui Sanis un prejudiciu pentru care trebuie să-i aducă reparaţie;
Ţinând seama totodată că Bolliac nu a urmărit obţinerea unui profit pecuniar de pe urma harţilor pe care le-a multiplicat; că s-a mulţumit să le ataşeze la o broşură distribuită gratuit în scopul de a atrage atenţia publicului şi a unor persoane influente asupra ţării sale; că în acest fel publicarea hărţilor nu reuneşte caracteristicile unui plagiat propriu-zis; că aceste circumstanţe se cer luate în consideraţie pentru fixarea despăgubirilor pe care le va primi domnul Sanis;
Pentru aceste motive, Declar confiscate în favoarea lui Sanis a obiectelor contrafăcute descrise în procesul-verbal de confiscare; Condamn pe Bolliac să plătească lui Sanis 300 de fr. despăgubiri-interese şi cheltuielile de judecată [t. N].
În apel, avocatul lui Bolliac, domnul Auvillain, a susţinut că Bolliac, clientul său, a acţionat într-un scop patriotic publicând hărţile cu deplină bună credinţă şi deci nu trebuie condamnat pentru contrafacere.
În replică, avocatul lui Sanis, domnul Peronne, a susţinut că domnul Bolliac nu putea face acte de patriotism în paguba domnului Sanis şi a reluat argumentaţia primului judecător şi a cerut ca daune- interese suma de 1500 fr. şi inserarea anunţului în trei ziare.
La 4 noiembrie 1857 Curtea, sub preşedenţia domnului Lamy şi în baza concluziilor domnului avocat-general Moreau, a dat sentinţa la apelul depus confirmând decizia primului judecător şi a ordonat executarea sentinţei de către portărei şi, în baza faptului că domnul Bolliac era străin, publicarea pe cheltuiala sa a anunţului într-un ziar din Paris şi plata tuturor cheltuielilor.
Bogdan Boreschievici
Februarie 2010