◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Constelaţiile unei reviste

Abia ieşită de sub tipar, revista „Constelaţii diamantine” (Craiova, Anul IX, nr. 9, septembrie 2018), observăm, a ajuns la numărul nouă, o cifră cu putere miraculoasă (anul 9, numărul 9, 1+8=9). Aşadar, ne întrebăm, va avea conţinutul acestui număr de revistă o putere miraculoasă asupra cititorului?
Şi cum mie îmi place să văd partea cea frumoasă dintr-un întreg, afirm, sincer, că m-a cucerit vizualul. Nu doar un omagiu pictorului Fritz von Uhde, la 170 de ani de la naşterea pictorului olandez. Nu doar succintă prezentare realizată de Florin Măceşanu. O, nu! Ci faptul că doamna DOINA DRĂGUŢ, cea care trudeşte de nouă ani pentru că revista să supravieţuiască – şi nu oricum – ci onorabil, prin conţinut, mai ales, a ales, înflorind paginile interioare ale acestui număr de revistă, cu cele mai frumoase reproduceri din creaţia picturală a lui Fritz von Uhde – atenţie! – Cele care oglindesc FAMILIA. Şi aceasta, pe mine personal, ca cititor, mă încântă.
Un gând cald către Familia – protectoarea!
Prin condeierii ei, invitaţiile (pentru lectură) sunt diverse… de la a urca pe muntele Yoho… ca să descoperim nemurirea, în viziunea poetică a domnului Dumitru Ichim (Canada) şi până la exuberanţa verbală în faţa unui artist, binecunoscut ieşenilor, pictorul Traian Mocanu – în viziunea domnului inginer Mihai Cabă. De la tonul pesimist, cu profund regret, formulat de domnul Ben Todică (Australia) sau mistuirea satului românesc, sub talpa schimbărilor (Nicolae Bălaşa) – şi până la subtilitatea portretistică, în încondeierea lui… Mircea Pavelescu (1908-1980): „La obraz: păpuşă/La părinţi: căpuşă/La bărbat: cătuşă/La gătit: pe tuşă”.
Să recunoaştem, „Dincolo de firea lucrurilor/e firea oamenilor/ce respiră realitatea ca pe un adevăr trunchiat…” (Nicolae Vălăreanu Sârbu). Aşa ne explicăm excesele verbalului grăbit în „consacrarea”, cam devreme, a vreunui semen de-al nostru. Personal, prefer textul, şi-apoi, preamărirea. Iar dacă, totuşi, simţim imperios acest impuls sentimental, s-alegem tehnica eseului, pe care ni-l sugerează doamna Liliana Ghiţă Boian! Dar, şi cu mai profund sârg, aş zice, îndreptarea, riguroasă, spre autorii autentici, aşa, ca-n viziunea lui Ion Popescu-Brădiceni! Deopotrivă, punctele de vedere formulate de Camelia Suruianu sau George Petrovai.
La redacţie sosesc atâtea cărţi, Doamne!… cât suntem de prolifici! Admirabili! Dar, „peste întinderea de ape/orizontul plânge…” (Silviu D. Popescu). De ce oare? Am putea descoperi un răspuns în această viziune poetică: „Problemele de veacuri adunate/La noi, se-mpart în două, o ştim bine: /Acelea niciodată descurcate/şi cele rezolvate… de la sine!…” (Petre-Ion-Florin Vasilescu)?!
Bineînţeles! Căci punctul forte al acestui număr de revistă îl constituie un studiu – documentat – despre o temă majoră de Istorie, asupra căruia specialiştii nu doresc să le „descurce”. Dar o descoperim, noi, aici, în studiul „Jumătăţi de adevăruri despre traci la Herodot”, sub semnătura domnului Victor Ravini (Franţa).
Suntem conştienţi că acele „jumătăţi” de adevăruri, ne macină conştiinţa?
De ce nu? Precum în acest imaginar poetic: „trăiesc sub clopotul nedreptăţii/contemplativ/poemul acesta închis/în cuvânt/va fi/într-o zi/răzbunarea rănilor uitate…” (Marian Hotca).
Şi cum împăcarea cu noi înşine înfloreşte, benefic, preferăm întoarcerea la scoţianul William Sharp – pentru a descoperi mesajul păunului alb (Maria-Roxana Bischin).
Dar cum Toamna şi-a intrat, deplin, în drepturi, să ne bucurăm, „în cântec de struguri şi pere aromate…” (Angela Burtea) şi să ne pregătim, omagiind, cum se cuvine, cei „O sută de ani/Îţi aminteşti? /O sută de ani…”, „întunericul” acela, „stâng, drept, stâng drept” peste-un Popor Creştin ce-şi dorea Împlinirea! Şi-o va cunoaşte, cu mii şi mii de jertfe. Două poeme semnate de doamna Mariana Zavati Gardner… un mesaj, de departe, din Angliterra, pentru Românii de-aici… şi de pretutindeni… pentru Fiii neamului Românesc! La O SUTĂ DE ANI de jertfe – întru iubire de Neam, de Credinţă, de Ţară!

Livia Ciupercă / U.Z.P.R.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *