În fiecare an, în 3 mai sărbătorim Ziua Mondială a Libertății Presei. Pentru unii, sintagma constituie doar un șablon și o privesc cu resemnare. De ce? Pentru că factori precum economicul, politicul și, nu în ultimul rând, autocenzura modelează acest concept. Libertatea presei se suprapune peste libertatea de exprimare și ține de acea salubritate profesională pe care ar trebui să și-o permită orice jurnalist. Pentru noi, cei ce slujim cititorul, telespectatorul sau ascultătorul, libertatea de exprimare trebuie să fie o materie primă, alături de cuvânt și idee. O societate nu poate fi sănătoasă dacă își extrage informația dintr-o presă ce suferă de maladii profesionale precum cenzura, denaturarea realității, slugărnicia, omisiunea voită a subiectelor sensibile. Libertatea presei poate părea o problemă de ansamblu, dar ea ține de fiecare dintre noi, mai exact de conștiința individuală. Curajul, onestitatea, respectul pentru adevăr și public sunt valorile ce înșurubează adânc în mentalul colectiv ideea că presa este un aliat al interesului legitim al celor ce vor să fie informați corect. Să lăsăm adevărul să strice o știre bună, dacă e cazul!.
.



