◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro04.05.2024

Femeile din Europa câștigă
în continuare mult mai puțin decât bărbații

Dreptul la salariu egal pentru o muncă de valoare egală este în vigoare de ani de zile. Una dintre primele țări din Europa care a implementat legile egalității de remunerare pentru femei a fost Islanda în 1961, alte țări urmând exemplul. În ciuda acestui fapt, femeile din toată Europa câștigă în continuare mult mai puțin decât bărbații: în 2022, diferența de remunerare între femei și bărbați era de 12,7% în UE, ceea ce înseamnă că femeile câștigau 87,30 de euro pentru fiecare 100 de euro câștigați de bărbați.

Persistența diferențelor de remunerare între femei și bărbați a condus chiar la conceptul de Ziua Salarizării Femeilor – o zi în fiecare an în care femeia obișnuită încetează simbolic să lucreze gratuit pe baza comparației salariului cu bărbatul obișnuit.

Dacă există legi existente pentru a preveni diferențele de remunerare între femei și bărbați, dacă femeile doresc să pună în aplicare drepturile prevăzute în acestea, trebuie să-și trimită angajatorii în instanță. Procesele împotriva unui angajator nu sunt ușor de câștigat, deoarece salariile pot rămâne secrete. În plus, există riscul de represalii din partea angajatorilor. Așadar, adoptarea legilor muncii care fac egalitatea de remunerare obligatorie din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a obține efectiv această egalitate. Potrivit Euronews, între 1996 și 2007, de exemplu, au existat doar 31 de procese privind egalitatea de remunerare în Germania, 16 în Franța și unul în Polonia, ceea ce arată cât de dificil poate fi pentru angajate să se asigure că legile privind egalitatea de remunerare sunt respectate de către angajatori. „A avea un drept și a-l pune în aplicare sunt două lucruri foarte diferite”, scrie Roland Erne, profesor de integrare europeană și relații industriale la UCD College of Business, din Dublin.

 

2026, termen limită pentru implementarea directivei UE în domeniu

Un exemplu de limite ale mecanismelor de executare vine din Elveția. În 1996, parlamentarii elvețieni au adoptat Legea privind egalitatea de gen, care protejează principiul salariului egal pentru muncă de valoare egală pentru bărbați și femei. În 1999, s-au aplicat, de asemenea, măsuri similare pentru lucrătorii migranți, punându-se capăt tratamentului juridic inegal al lucrătorilor de naționalități diferite. În 2020, o lege elvețiană revizuită privind egalitatea de gen a instituit ca la nivelul companiilor să se analizeze diferența de remunerare între femei și bărbați printr-un organism independent și să se comunice rezultatele angajaților.

Una dintre primele care a implementat legile privind egalitatea de remunerare, Islanda a devenit și prima țară din lume care a impus legal transparența salariilor pentru bărbați și femei. Din 2018, fiecare firmă din Islanda cu 25 sau mai mulți angajați are nevoie de un certificat care să ateste că toți angajații sunt plătiți în mod egal pentru aceleași posturi.  În 2023, Parlamentul European și Consiliul European au adoptat o nouă directivă a UE, pentru a consolida principiul egalității de remunerare pentru bărbați și femei pentru muncă egală sau muncă de valoare egală. Această nouă lege obligă statele membre UE să își ajusteze legile naționale privind egalitatea de salarizare, consolidând transparența salariilor și aplicarea egalității de remunerare. Odată adoptată directiva, fiecare angajat va avea dreptul să cunoască salariul mediu al tuturor angajaților care efectuează o muncă echivalentă în aceeași companie. Fiecare companie cu peste 100 de angajați va fi, de asemenea, obligată să raporteze în mod regulat despre diferența de remunerare între femei și bărbați. În cazul în care diferența salarială este mai mare de 5% și nu poate fi justificată în mod obiectiv, compania trebuie să convină asupra măsurilor de remediere cu sindicatul său sau cu alt organism de reprezentare a angajaților, cum ar fi un consiliu de întreprindere, în conformitate cu legislația națională a muncii.

Alte măsuri, cum ar fi reducerea sarcinii probei sau o mai bună protecție împotriva actelor de răzbunare pentru reclamanți, întăresc, de asemenea, protecția salarială pentru femei și egalitatea de remunerare. Această directivă a intrat în vigoare în iunie 2023, iar statele membre au la dispoziție trei ani pentru a o transpune în legislația națională. (redacția UZPR)

Foto: Pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *