În ciclul „Conferințele Dalles ale Academei Române”, moderate de academicianul Gheorghe Chivu, președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei, joi, 28 martie a.c., a avut loc, în celebra locație bucureșteană, mai nou Centrul Metropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles, construit inițial în 1932, la inițiativa și pe cheltuiala unei bogate familii de negustori de origine greacă, care au donat, prin testament, întreaga avere Academiei Române, azi reconfigurată și adaptată la exigențele unei săli de teatru ultramoderne, conferința „Urmuz, inimitabilul înainte-mergător”, susținută de academicianul Gheorghe Păun, redactorul-șef al Revistei trimestriale de cultură „Curtea de la Argeș” și președintele Societății culturale omonime, din localitate. În fapt, este vorba de o continuare a unui proiect de suflet al academicianului Gheorghe Păun, readucerea în atenția publicului a marelui scriitor născut la Curtea de Argeș, Demetru Dem. Demetrescu- Buzău (17 martie, 1883 – 23 noiembrie 1923), cunoscut mai degrabă sub numele de Urmuz, pseudonim ales, la debut, chiar în anul premergător al morții sale premature și „misterioase”, respectiv în 1922, de marele Arghezi, cel care avea să fie și cel mai important promotor al scriitorilor avangardiști, o formă personală de a se opune „literaturii sterile”, de după război și a impune în cultura noastră un nou curent literar. În fapt, preocuparea domnului academician Gh. Păun de a promova opera, și chiar de a revitaliza posteritatea lui Urmuz, „al treilea val” al gloriei sale postume, cum se mai numește numit acest veritabil curent urmuzianist, o formă sui-generis de „Urmuz apres Urmuz”, ca să-i parafrazăm pe clasici, durează de mai mulți ani, fiind vorba nu doar de sărbătorirea unui „An Urmuz”, cum lasă de înțeles academicianul Gh. Păun, cât a unei succesiuni de manifestări și evenimente ce au culminat în anul 2023, anul Centenarului morții și al împlinirii a 140 de ani de la naștere, cu un Simpozion Internațional dedicat „urmuzologiei”, știință de pionierat la noi, dar și alte manifestări conexe, precum inaugurarea unei statui a scriitorului pe bulevardul central al localității unde s-a născut, și chiar în preajma casei sale părintești, azi demolată, premiera unei piese de teatru cu conținut cvasi-biografic, a scriitorului și moralistului Valeriu Butulescu, un spectacol de muzică avangardistă, URMUZica, la Biblioteca Centrală Universitară din București, un Album și o expoziție inedită la care au fost trimise spre jurizare peste 180 de lucrări din toată lumea, dar dintre care nu au putut fie expuse, din motive de spațiu, decât mai puține de 100, și acelea separat, în trei expoziții succesive, două la Curtea de Argeș, iar alta la București, în Sala de expoziții a Academiei Române. Dacă la aceste evenimente și inițiative se mai adaugă și cele nu mai puțin de 10 cărți noi, originale, ale unor cunoscuți filologi și exegeți români și străini, publicate cu acest prilej, rezultă că Anul aniversar Urmuz, sărbătorit la inițiativa și cu strădania academicianului Gh. Păun reprezintă un model de promovare literară și publică, ce ar trebui urmat și de alte instituții și organizații naționale, pe care nu mai e cazul să le mai amintim aici, deoarece, la aceste evenimente, au strălucit prin absență. În context, mai trebuie menționat că, la unele activități, au participat, ca autori și realizatori, și un număr mare de membri ai UZPR, între care graficianul Nicolae Ioniță, de la Filiala Preahova, graficianul Lucian Dobârtă, de la Filiala Bistrița-Năsăud, jurnalistul Marian Nencescu, de la Presa Culturală, și mulți alții. Între cărțile editate cu acest prilej semnalăm Ediția de lux „Pagini bizare”, îngrijită de istoricul și sinologul Florin Burican (Ed. Magic Print, 2023, tehnoredactarea Mihai Cătrună, Cuvântul înainte de profesorul Lucian Costache, cu ilustrații originale de Mihai Cătrună, Romulus Harda, și alți artiști internaționali), cele două cărți ale academicianului Gh. Păun, „Anul Urmuz, 2023” (Ed. Biscara), și „Alte 77 de editoriale” (Ed. Eikon), cartea profesorului piteștean Lucian Costache, „Urmuz. Dragoste, Muzică și Libertate. Epopeea eroicului sunet muzical și a eroicei semințe erotice), Ed. Zodia Fecioarei, și, în fine, dar nu în ultimă instanță, Albumul „Scriitori români văzuți de graficienii lumii – Urmuz”, publicat la Ed. Muzeului Literaturii Române,în parteneriat cu Academia Română și UZPR (realizator Nicolae Ioniță, Cuvânt înainte de Marian Nencescu).
Conferința de la Sala Dalles a domnului academician Gh.Păun, plastă în acest context fast al promovării operei și a personalității lui Urmuz, un „personaj” și un scriitor deopotrivă facinat și încă „necunoscut” publicului românesc, mai ales prin prisma faptului că nici azi, la un veac de la moartea scriitorului nu avem informații despre opera sa integrală, „uitată” deocamdată, fie într-o arhivă personală, sau chiar publică, fie deținută cu avariție de vreun colecționar „tainic”, are meritul de a relansa, acum, în al 101-lea an al posterității sale, studiile de gen, „urmuzologia”, după o denumire inspirată, dar de mare impact printre cercetătorii din toate generațiile. Cu acest prilej, odată cu un inventar al lucrurilor bune făcute pentru memoria scritorului Urmuz, inclusiv deslușirea unor „pete” din biografia sa și a familiei sale, domnul academician Gh. Păun s-a adresat celor prezenți, și, indirect, viitorilor exegeți urmuzieni, cu sugestia de a urma noi piste de cercetare, indicând inclusiv câteva direcții inedite, precum studierea artei narative „para-logice”, imaginea „anamorfotică” a construcției personajelar sale „bizare”, studiul limbajului „intercalat”, accentuând și asupra „pietrei de încercare”, în opinia sa, a studiului operei lui Urmuz, respectiv cercetarea, în ce măsură, cunoscuta fabulă „Cronicari”, poate fi considerată în întregime o creație „originală” a lui Urmuz. Sunt, desigur, direcții și provocări pentru filologi, dar faptul că acestea vin dinspre un matematician, un om de știință, ne îndeamnă să reflectăm, pe urmele marelui matematician și semiotician Solomon Marcus, invocat în cadrul conferințe, în ce măsură opera lui Urmuz se încadrează în tiparul literar, sau mai degrabă în cel științific.
Sobru, cu reale calități de veritabil magician al cuvântului, academicianul Gh. Păun a domninat și fascinat publicul de la Sala Dalles, cu vastele sau cunoștințe „urmuzologice”, rod al unei pasiuni similare poate doar cu dragostea inițială pentru matematică, știință care i-a adus atâtea împliniri și recunoașteri.
Marian Nencescu