◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

2 Mai – Reportaj în piatră

                  Un colț de rai ocrotit de zei, în care s-au derulat de-a lungul timpului povești nemuritoare, trăite cu adevărat de muritori, majoritatea niște împărați ai artelor, însoțiți de prinți școliți în diverse alte regate ale științelor exacte sau umane. O țintă turistică, nebăgată în seamă mult timp de autorități, dar o localitate care a supraviețuit, datorită unor săteni de excepție, care au înțeles cu adevărat ce reprezintă acest sat în conștiința viitorului, dar mai ales cât de importante sunt pentru ei plajele de lângă mare, aflate în zona celor trei golfuri (al textiliștilor, al nudiștilor și mai apoi micul golf).

               Dar de fapt ce este 2 Mai-ul! Un sat turistic, cu oameni excepționali, puși mai tot timpul pe construit, îmbunătățit și înfrumusețat. Locuințele lor precum și localitatea, au suferit modificări vizibile an de an, pentru a crea condiții cât mai aproape de standardele turismului modern și civilizat, dar îmbinând stilul tradițional cu cel modern. 

               Zona, în care marea a adunat dintotdeauna suflete avide de libertate, slujitori ai artelor sau ai tehnicii, promovând simplitatea, omenia, descătușarea din dogme, oameni boemi, aparent ușori și insensibili, dar extrem de complicați în esențe. Există un magnetism existențial în acestor locuri, care este dat și de calitatea localnicilor aflați la o cotă de inteligență și educație cu mult peste nivelul obișnuit din zonele rurale ale țării.

              Pentru ei – localnicii (români, lipoveni, tătari) , noi turiștii suntem o sursă de venituri suplimentare, dar în conștiința lor reprezintăm și frumusețea spiritului boem, cel care a adus mai aproape de ei civilizația orașului și elita intelectuală a țării. Cu toții i-am influențat in toate acțiunile lor și am creeat o simbioză între noi, niște ,,sezoniști” inadaptați la rigorile moralei supreme, școliți în templele învățământului universitar din întreaga țară și ei, niște gospodari harnici cu spirit intreprinzător și o temperatura sufletească ridicată. 

             De ce venim noi aici la 2 Mai? Și mai ales la Golful mic?

             Pentru că numai aici putem să bem iubire din pocalurile nisipului, sau din cupele norilor, umplute permanent cu brize de băbească sau de fetească, îmbătându-ne cu fiori în răsărituri sau asfințituri, cu nopți pline de visuri în Carele trase pe cer de luceferi, cu îmbrățișări, cu săruturi, sau cu respirația salină a valurilor ce dansează adesea pe ringurile mării.

             Pentru că numai aici, în nopți ireale, Ielele coboară pe maluri, cântând la chitări cu strune făcute din raze de lună, acordate de stele, cu voci de sirene libere și fericite, înebunind și amăgind feciori ce-și caută norocul pe plajă, aflați mai tot mereu în compania sticlelor pline cu nectar bahic.

             Pentru că numai aici putem culege luna din mare pentru a o așeza pe tavanul nopții, ca să ne lumineze ochii gândurilor, cărările sufletelor și visele ce nu încetează să ne bântuie, ca mai apoi, să deschidem ferestrele nopții, prin care să putem privi pe scena orizontului, spectacolul astral al răsăritului.

             Pentru că numai aici putem să ne privim pe noi în noi, să ne eliberăm de acumulările negative din timpul anului și apoi, să dăm frâu liber pornirilor noastre, dornice de frenezie absolută. Numai la 2 Mai.

 

 2 Mai -Golful mic – golful minunilor

               Golful mic, apărut prin anii `70 ai veacului trecut, odată cu amenajarea plajelor și a șantierului naval 2 Mai – Mangalia. La început a fost locul de campare pentru turiștii străini, care făceau parte din lagărul socialist. A început să se dezvolte cu adevărat, începând din anul 2000, când inițiativa privată a inceput să se afirme din ce în ce mai mult și la 2 Mai.

,,Omul sfințește locul” spune un proverb românesc. La Golful mic acest proverb s-a adeverit întocmai. La început au fost Călin (Gheorghe Stănică) împreună cu soția lui Rădița! Au muncit cot la cot, punând bazele uneia din cele mai frumoase atracții turistice ale 2 Mai-ului – motelul și restaurantul ,,Micul golf – pescăria 2 Mai” Împreună și-au crescut cei doi băieți -Georgian și Gabriel- cu speranța că într-o zi, aceștia să preia ștafeta și să continue munca lor creatoare atât de istovitoare. Într-o zi, Călin -acest fiu al mării, a fost răpit pentru totdeauna de marea, pe care el a iubit-o cu nesaț, dar care nu l-a iertat pentru că el – Călin, repara în permanență tot ce stricau valurile furioase, întărind prin eforturi proprii digul mic ce abia mai respira. Și de atunci toată povara în ansamblu a acestui golf, a căzut pe urmele celor doi copii, ajutați de mama lor Rădița, o neobosită slujitoare a turismului, o doamnă plină de amabilitate o gazdă excepțională și o bunicuță fericită! 

               Copii nu sunt departe de părinții lor! Numai că entuziasmul lor tineresc se hrănește și cu mult frumos, ceea ce înseamnă apel la cultură la artă, la armonie și  arhitecturală modernă. Lui Georgian, principalul responsabil și manager al acestui colț de rai, nu îi este străin bunul simț  în tot ce întreprinde, aducând locului și restaurantului un farmec aparte, ceva parcă scos din lada timpului, având farmecul tavernelor pescărești, construite din epavele corăbiilor ieșite la pensie.

               Receptiv la tot ce este nou, la tot ce poate aduce o notă de trăinicie, de  sensibilitate și romantism, a inceput un recurs la cultură (este avocat de profesie) găzduind anul acesta, cu mult suflet, câteva evenimente culturale cu statut înalt de exprimare artistică. O dublă lansare de carte, un atelier de olărit, iar acum o tabără de sculptură. Iar acum, la 2 Mai și pietrele prind viață fiind modelate de zei ai artelor plastice, artiști cu renume internațional – Vlad Ciobanu, Cezar Stoica, secondați de mai tinerii Matei Dumitrescu, Ion Ciobanu și Alexandru Ciobanu. 

               Vlad Ciobanu și Cezar Stoica, acești corifei ai artelor plastice,  nestăviliți în profesia lor, sunt doi oameni care au bătătorit zeci de ani cu pașii și personalitatea lor, străzile, restaurantele și plajele acestui colț de rai! Au primit mult frumos din povești de senzație, multă iubire de la localnici, multă energie astrală pozitivă de la mare. Au iubit și iubesc cu sfințenie satul și pe locuitorii acestuia, cărora, doresc la rândul lor să le ofere părticele din sufletele lor neobosite. 

                 Acum la golful minunilor din 2 Mai, cu participarea sufleteacă și de multe ori materială alui Georgian Stănică & fam., se scrie din nou istorie! Într-o poveste reală, în care până și vremea se coalizează cu artiștii, fiind cuminte, fără ploi sau furtuni.  

                 Pietrele cioplite, vor dăinui peste veacuri ca un însemn, ca un respect pentru toți slujitorii artelor care au trecut prin 2 Mai și ca o iscălitură a marilor artiști pe fruntea acestui loc mirific. Iar eu nu fac altceva decât să mă bucur și să salut cu sufletul pe acești oameni și aceste noi minuni, care se întâmplă la 2 Mai, leagănul copilăriei mele.

 

Reportaj în piatră

Ștefan Doroftei Doimăneanu

 

Se-ncruntă vântul se zbârlește marea

În pietre strâmbe încolțește frigul

Un corp de zei trufași străbat cărarea

Spre tabăra ce-o străjuiește digul.

 

Hainii zei, în pietre scriu istorii

Iar roca plânge sub ciocan de gâde,

Pe fruntea zilei se adună norii

Ciopliți și ei de dalta ce surâde.

 

Neînblânziți și fără pic de milă

Lovesc în cremene fără-ncetare

Și vântul tace când din aspra pilă

Răsar idei și gânduri solitare.

 

Și stâncile nu mai sunt roci de munte 

(Colțuri de stâncă ce priveau la stele),

Au devenit taine-n simboluri sfinte

Iar pentru ucenici lucrări modele.

 

Se scarpină în creștet tot 2 Mai-ul

Nu mai e singur, s-au întors artiștii

Niște ,,TRIMIȘI” cu tot întreg alaiul

Au revenit să-adune iar turișții.

 

Să lase timp în pietrele cioplite 

Ca un însemn de dor și prețuire,

Să înțeleagă tinere elite

Că în 2 Mai există mântuire.

 

Ștefan Doroftei Doimăneanu











           

            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *