După impresionanta expoziție de la Paris din septembrie 2023, artista a expus în România la sediul Institutului Primaristic din Bucuresti, un loc elegant și intim, o vilă cu geamuri înalte prin care lumina pătrunde cu putere reliefând frumusețea culorilor așternute pe pânză.
În acest spațiu plin de farmec și-a vernisat plasticiana expoziția sa. Şi tot aici, pentru prima dată, Antonina Sofia Sociu și-a lansat poemele prin care a dezvăluit o nouă ipostază a sa, aceea de a-și exprima emoțiile şi reflexiile pe tărâmul fascinant creat de poezie.
Poezia imaginilor picturale își găsește sursa de inspirație în universul imaginilor create prin lucrările sale și la rândul lor acestea recrează universuri metaforice și sensibile pe care artista Antonina Sofia Sociu le transpune în nebănuite forme literare.
Acest joc subtil între mesajul imaginii picturale și cel literar îi conferă artistei o notă valorică aparte, distingându-se prin capacitatea de a transmite rolul terapeutic pe care aceste două forme de manifestare artistică l-au avut in viața sa, mai ales atunci când a trecut prin clipe foarte greu de depășit.
„Însă viața nu este numai plăcere, un singur val având capacitatea să mă îngenuncheze în 2012, când drama morții soțului meu a oprit clipa în loc, subliniind fragilitatea existenței. Iar astfel, cu sufletul fragmentat, am scris. Poezii, gânduri și emoții așternute pe hârtie. Iar mai apoi mi-am transpus vocea propriilor sentimente și emoții în pasiune și straturi de culoare”, mărturiseşte artista.
Lirismul poeziilor artistei Antonina Sofia Sociu este unul autentic, dublat de verosimilitatea trăirilor și dezvăluirii sentimentelor. Tema recurentă a acestor poeme este aceea pe care o crează iubirea, capabilă să trăiască dincolo de limitele vieții terestre.
„Nici adierea vântului, nici furtuna amintirilor
Nu îmi poate răpi trăirea
Va aluneca pe obrazul meu întotdeauna.” (Știi cât de mult te iubesc).
Clipele care o îndeamnă să nu privească înapoi, speranța că sufletul pereche nu a dispărut și comunicarea dincolo de limitele existenței cu acesta sunt reflectate în poemul Acceptare. Universul poetic creat de artistă este unul în care trecutul e dizolvat în prezent, prin rezistența pasiunii și iubirii eterne.
„Fatidica soartă își plânge trecutul
În lacrimi albastre și sclipiri de opal
Acum cerul e verde, iar pustiul e dulce
Chipul e înger, iar iubirea fără hotar.”
Lucrarea „Între lumi”, „Monolog“ sau „Efemer floral” transpun în plan plastic mesajul din aceste poeme, conturând prin metaforele și simbolurile geometrice și cromatice universul poetic și crezul artistei. Artista ne dezvăluie prin complexitatea sa de exprimare deopotrivă plastică și literară că diversitatea modurilor de expresie completează şi întregesc universul ideatic și de trăiri. Confluența dintre cele două arte contribuie la potențarea mesajului transmis. Acesta este unul al speranței și al revelației că arta poate crea punți de trecere peste orice experiențe, că poate crea universuri noi de exprimare și regăsire.
Artista nu uită, în călătoriile sale imaginate în proiecțiile plastice, în reflectarea cromaticii şi a geometriilor simbolice pe care le abordează în lucrările sale, de legătura sa de suflet cu plasticiana Angela Pașca.
„Cu drag îmi amintesc legătura de suflet dintre mine și talentata plasticiană Angela Pașca, sursă de inspiraţie și de învățare. Nu pot subestima rolul său esențial în călătoria mea de explorare a creativității, căci mi-a deschis uși către tainele artei plastice, în mijlocul provocărilor mele academice unde timpul era un lux prețios. Totodată, legătura mea cu Angela Paşca a fost îmbogățită de înțelepciunea antropozofului dr. Lazăr Pasca. Prin intermediul lor, mi s-a relevat semnificația artei și a spiritualității, iar această conexiune unică și minunată rămâne pentru mine o amintire prețioasă, chiar și peste ani”, mărturisește artista.
Astfel, în conturarea ineditei expoziții „Devenire”, care a fost o reală surpriză pentru public prin forța și puterea de seducție a imaginii, prin multitudinea semantică a formelor create, au contribuit enorm toate experiențele spirituale intens trăite.
Astfel creații ca “Renăscut în abis”, ”În jurul lumii dansând”, “Suflet Neîmblânzit”, „Doar clipe”, „Eliberare”, „Îmbrățișare”, „Seninătate”, „Tumult”, „Introspecție”, sunt revelatoare pentru mesajul transmis de artista Antonina Sofia Sociu.
Prin dinamica intrinsecă a acestora, prin formele stilizate și metaforele imaginilor realizate acestea dialoghează cu privitorul comunicând sentimente și trăiri evocatoare și de o intensă emoție. Acordurile valorice stabilesc legături între contururile expresive, înlănțuirea formelor creând o unitate vizuală a compoziției.
Decupajul structurilor imagistice, modul în care artista transformă un motiv figurativ într-o sinteză vizuală, reliefând prin aceasta semantica lumii invizibile şi evocarea lirică a subiectului, demonstrează capacitatea artistei de a analiza și transpune plastic.
Expoziția precum și poemele care însoțesc această incitantă călătorie prin viața artistei Antonina Sofia Sociu, ne împărtășește pașii acesteia pe calea devenirii, pe calea transformării prin revelația întâlnirii cu arta, ca formă de exprimare și vindecare.
Speranța Ștefănescu, istoric și critic de artă