În societatea noastră, percepția științei și cunoașterii științifice ca factor de cultură, civilizație si progres este mult umbrită și marginalizată de creațiile facile din sfera așa- numitei culturi de masă, de tendințele hedoniste și consumerism, de o falsă religiozitate.
De aceea, apreciez că avem nevoie de schimbări profunde în mentalul comunitar si de noi repoziționări în sistemul social de valori. Din acest punct de vedere, jurnalismul de știință este o alternativă pentru transgresia spre o societate bazată pe cunoaștere și un nou sistem de valori. De asemenea, inteligența artificială și o gândire critică sunt fundamente care ne pot ajuta în a accede spre acest nou tip de societate.
Dintre mai multe caracteristici și principii ale jurnalismului de știință menționez despre evaluarea critică a surselor de documentare, caracteristică potrivit căreia jurnalistul de știință trebuie să fie capabil în a evalua critic sursele sale de documentare și să prezinte publicului cititor cercetările și poziționările cele mai credibile, bine argumentate documentar, prin dovezi științifice, verificabile și solide. Pentru mai multă relevanță, este important ca jurnalistul de știință să scoată în evidență cum aceste cercetări și descoperiri științifice pot influența viața omului, comunităților umane și chiar societatea în întregimea sa. Totodată, jurnaliștii de știință trebuie să trateze echilibrat și obiectiv subiectele de știință supuse atenției publicului larg, prin prezentarea unor opinii și perspective diverse, dar care să provină din surse cu autoritate.
Jurnalismul de știință nu este tentat cu permanență să furnizeze subiecte interesante pentru publicul larg, ci mai degrabă, uneori, intențiile sale converg în direcția construirii încrederii membrilor societății românești în comunitatea oamenilor de știință, spre a contracara anxietatea și stresul tehnologic. Anxietatea tehnologică este percepută în societatea noastră ca fiind acea stare de spirit generată de teama privind incapacitatea de a opera cu anumite tehnologii.
Cu privire la această problematică, se prezumă că piața muncii va absorbi cu precădere oamenii instruiți, cu studii superioare, specializați în profesii din sferele de știință, tehnologie și informatică, ceilalți fiind evaluați drept incompatibili în a răspunde noilor provocări ale lumii moderne. Aceștia din urmă vor fi siliți de noile tendințe evolutiv-societale spre a îmbrățișa profesiile marginalizate și mai puțin bine plătite. Stresul tehnologic, de asemenea este aproximat în a fi acea stare de conștiență și teamă determinată de capacitatea redusă în a opera cu noile și modernele tehnologii.
Jurnalismul de știință, aducând în centrul atenției publice aceste aspecte sociologice privind adaptarea noastră la noile provocări evolutive, poate contribui la o creștere a încrederii în forțele proprii și la direcționarea efortului financiar spre creșterea gradului de instrucție și educație în societatea noastră.
Prin contracararea intimidării științific-tehnologice, jurnalismul științific va determina și creșterea moralului și încrederii populației privind capacitatea științifică a comunității oamenilor de știință români în a găsi soluții și răspunsuri la diversele probleme cu care se confruntă și se va confrunta pe viitor societatea. Jurnalismul de știință poate contracara războiul informațional, propaganda de intimidare și intoxicare a opiniei publice cu mesaje descurajante, care ar putea conduce la scăderea moralului populației și trupelor armate, într-un eventual conflict militar.
De asemenea, prin tot ceea ce face, jurnalismul de știință poate contribui la reconfigurarea imaginii publice despre știință și rolul determinant al științei și tehnologiei în evoluția societății românești.
Andrei Suman/UZPR
Mișcarea de gândire critică ,,Forumul pentru democratie”