Toamna aceasta înseamnă, pentru memoria marelui ziarist Pamfil Șeicaru, prilejul unei duble comemorări: 40 de ani de la trecerea în neființă (la Paris, în 21 octombrie 1980) și 15 ani de când osemnintele sale au fost așezate, definitiv, în locul care i-a fost cel mai drag: așezământul Mănăstirii „Sfânta Ana”, de la Orșova (la 20 octombrie 2005).
Ca fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în ianuarie 1919, organizația de astăzi, care, prin cei peste 2.500 de membri, a devenit o forță de necontestat a vieții socio-politice și culturale românești, îi cinstește memoria, prin acțiuni diverse, cu pioasă recunoștință.
Pamfil Șeicaru este ziaristul care a deschis drumul spre modernizarea presei românești, a avut un răsunător succes în perioada interbelică, dar, din păcate, Al Doilea Război Mondial și turnura de după acesta a evenimentelor politice au adus nu doar scoaterea sa din scena publicisticii românești, ci și condamnarea la moarte, de care s-a salvat luând calea exilului.
S-a născut la 18 aprilie 1894, în comuna Beceni, judeţul Buzău.Tatăl, Haralambie, era funcţionar la CFR, iar mama, Ana, născută Popescu, era casnică şi se îngrijea de creşterea celor patru copii: Pamfil, Constantin, Maria şi Virginia.
A urmat studiile elementare şi liceale la şcoli din Buzău, Tecuci şi Bârlad, unde tatăl său era mutat cu serviciul. Cursurile universitare le-a început la Iaşi, dar a fost nevoit să le întrerupă, din cauza intrării României în Primul Război Mondial. Le va finaliza după încheierea păcii, la Universitatea din Bucureşti, unde obţine licenţa în Drept.
A debutat în presă în anii 1914-1915. În 1918 s-a remarcat prin articole la ziarul Chemarea și a devenit director la ziarul Bucovina, din Cernăuți.
În Primul Război Mondial, în bătăliile din Valea Cernei, din toamna anului 1916, a scăpat de la moarte, fiind acoperit cu pământ de un obuz explodat lângă el. Fără să aibă răni grave, a participat în continuare la marile bătălii pentru întregirea neamului. De la regele Ferdinand I a primit ordinul „Mihai Viteazul”, pentru curajul dovedit în luptele de la Cerna-Jiu, iar de la generalul Berthlot ordinul ”La Croix de Guerre”.
A participat la redactarea revistei Gândirea, iar în anul 1928 a fondat ziarul Curentul, care a devenit o forță jurnalistică și i-a adus celebritatea. Ziarul a apărut până în 1944. În perioada 1928-1933 a fost deputat în Parlamentul României.
Promisiunea făcută lui Dumnezeu în momentul salvării de la moarte și-a împlinit-o între anii 1936-1939, când a construit o mănăstire la locul respectiv, pe Dealul Moșului, lângă Orșova. Mănăstirea a primit hramul „Sfânta Ana”, după numele mamei sale.
Părăseşte România pe 10 august 1944, fiind trimis de Mihai Antonescu în Spania, pentru a tatona terenul diplomatic în vederea ieşirii României din cel de-Al Doilea Război Mondial, dar, simțind cursul evenimentelor, a rămas acolo. A locuit la Palma de Mallorca și Madrid, iar ultimii ani ai vieții i-a petrecut în Germania.
În țară, între 22 mai și 4 iunie 1945, Pamfil Şeicaru a fost judecat în lipsă, în procesul ziariştilor „criminali de război vinovaţi de dezastrul ţării” şi condamnat la pedeapsa capitală. A fost grațiat la 12 decembrie 1966.
În exil s-a remarcat în activitatea publicistică, prin fondarea unor ziare, colaborarea la altele și scrierea mai multor cărți, deosebit de importante, între care se evidențiază cele ce prezintă istoria unor partide politice românești sau pagini din istoria presei.
A încetat din viață în anul 1980, la Dachau, în Germania, unde ar și fost înmormântat.
În anul 1995 osemintele sale au fost aduse în țară, fiind reînhumate la cimitirul „Sfânta Vineri” din București, iar în octombrie 2005 acestea au fost așezate în cripta special amenajată în pridvorul Mănăstirii „Sfânta Ana”, pe care el nu doar că a construit-o, ci de care s-a și legat puternic sufletește, fiind zidirea prin care și a împlinit promisiunea față de divinitate.
Pe data de 20 august 2020, la sfântul lăcaș a avut loc comemorarea de 40 de ani a marelui ziarist, organizată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, prilej cu care s-a desfășurat, mai întâi, o slujbă de pomenire în biserica mănăstirii. Slujba a fost oficiată de părintele Mihai Zorilă, iar jurnalistul Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, a rostit un discurs de rememorare a vieții, faptelor de arme și de presă ale lui Pamfil Șeicaru.
Au participat, în condițiile impuse de rigorile pandemiei, membri ai conducerii centrale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și reprezentanți ai filialelor din Mehedinți, Dolj, Gorj, Caraș Severin și Timiș.
O altă prezență la Orșova a reprezentanților UZPR, de și mai mare amploare, ar fi urmat să aibă loc pe 20 octombrie, dar, din cauza pandemiei, aceasta a fost amânată. Slujba de pomenire a fost efectuată doar cu prezența persoanelor din cadrul mănăstirii.
Nu va fi scăpat însă niciun prilej de rememorare a vieții și faptelor lui Pamfil Șeicaru, tot astfel cum UZPR își propune o activitate mai largă și permanentă de cinstire a marilor jurnaliști români trecuți în eternitate.
Mircea Pospai / UZPR Craiova
(Revista UZP nr. 20/2020)