Intrarea în normalitate

Adaugat pe 11 Aug 2017

Ion Petrescu

ionpetrescu@yahoo.com

 

Membrii Consiliului Director al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România/UZPR au fost contactaţi, telefonic, prin email, în discuţii colegiale, de cei dornici să cunoască detalii privind limpezirile necesare, la nivelul conducerii organizaţiei noastre.

Răspunsuri punctuale au fost oferite la şedinţa Consiliului Director din 10 august 2017, care a avut loc la sediul UZPR.

Nu au lipsit momentele aparte, precum informarea asistenţei că la un anumit  post de televiziune, domnul Doru Dinu Glăvan nu numai că a dorit încriminarea publică a autorului acestor rânduri – ca şi cum ar fi vorba de o vendetă personală, nu de o decizie a Consiliului Director, bine informat asupra unor abuzuri clar dovedite -, dar a şi lăsat de înţeles că la următoarea adunare generală va veni cu mulţi susţinători, era să scriu… mineri, din ţară, probabil în stilul batalioanelor de asalt ale unui regim de tristă amintire, din Germania anilor premergători ultimei conflagraţii mondiale.

O ipoteză sustenabilă prin solicitarea făcută, la o instituţie de învăţământ, de alocare a unei săli cu un număr mult mai mare de locuri, decât cele necesare colegilor care vor reprezenta filialele legale ale UZPR, la proxima adunare generală.

Un alt moment inedit a fost telefonul dat, de conaţionalul menţionat mai sus, exact la ora la care trebuia să înceapă şedinţa, unde evident că nu a venit, dar, în dialogul purtat cu unul dintre vicepreşedinţi, a ameninţat că totul se va tranşa la viitoarea adunare generală.

O tranşare în stilul cunoscut, cu reprezentanţi desemnaţi de cel aflat în culpă, care a decis să nu mai comunice, decât sporadic, cu secretarul general al Uniunii, mizând pe faptul că punerea la dispoziţia celui din urmă, doar a unei părţi din baza de date, îi va permite lui Doru Dinu Glăvan revenirea în postura deţinută oficial până pe 10 august 2017, când a fost suspendat din calitatea de membru al UZPR, de Consiliul Director.

Preşedintele Glăvan este acum, de drept, suspendat din Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, iar locul său a fost luat de echipa de conducere, pe care a ignorat-o şi a dezinformat-o, în mod constant, de la alegerea acesteia de colegii încrezători în promovarea inteligenţei colective, nu a unui individualism cu efecte dezastruoase, pentru UZPR.

Totuşi, domnul Doru Dinu Glăvan cunoaşte bine Statutul Uniunii, dovadă că a pus o intermediară să sune la un membru al Consiliului Director, pentru ca acesta să nu vină la şedinţă, astfel încât să nu fie întrunit numărul de membri indicat în documentul mai sus amintit.

Sigur, a preferat să nu vină la reuniunea Consiliului Director ştiind că nu are niciun vot de partea sa, dar ciudatul telefon, dat chiar la ora începerii reuniunii, indică persistenţa în iluzia că poate-poate va mai intimida pe cineva.

Niciunul dintre jurnaliştii informaţi corect asupra abuzurilor fostului preşedinte nu a avut altă reacţie decât părerea că este cazul să se pronunţe oamenii legii.

Unul dintre cititorii acestui areal electronic mi-a trimis rândurile expediate, pe 5 ianuarie 2015, de fostul preşedinte, lui Cornel Nistorescu, directorul website-ului “Cotidianul”, ca un drept la replică, un text ce conţine şi următorul aliniat:

Disperat de faptul că a fost suspendat de Comitetul Director din funcția de cenzor, până la viitoarea Adunare Generală și încercând să-și facă numele “cunoscut“, pseudo-jurnalistul Dumitru Secrieru a mutat câmpul de luptă în presă, recurgând la difuzarea unor informații mincinoase, cu caracter denigrator, care prin conținutul lor încalcă flagrant nu doar etica și deontologia profesiei, ci și articolul 12, lit. e. din Statutul UZPR.

Prima precizare este că domnul Dumitru Secrieru a câştigat procesul deschis ca urmare a nedreptăţirii sale- de către fostul preşedinte – şi acum a revenit printre cei dornici să urnească căruţa UZPR mai departe.

A doua precizare aparţine conaţionalului care a trimis textul amintit. Dacă înlocuim numele colegului Secrieru cu acela al fostului preşedinte, atunci avem azi, o situaţie deloc plăcută.

Concluzia fiind că orice rău comis cu bună ştiinţă, la un moment dat se întoarce spre iniţiatorul său.

La şedinţa Consiliului Director, din 10 august 2017, au fost discutate, la modul concret, şi aspecte ale situaţiei economico-financiare a UZPR, din trimestrul doi, al acestui an. Faţă de elementele semnalate au fost luate măsuri menite a stopa domnia bunului plac.

Membrii prezenţi la şedinţa Consiliului Director au hotărât iniţierea unui audit extern, care să prezinte concluzii privind starea reală a gestionării UZPR. În plus a fost decisă reducerea cheltuielilor de la sediul Uniunii, în acest sens fiind enunţate primele repere vizate.

Consiliul Director a decis înfiinţarea unei comisii, care să centralizeze propunerile de modificare a Statutului UZPR, primite de la filiale şi apărute în cadrul dezbaterii publice ce va fi iniţiată pe website-ul Uniunii.

Cele peste trei ore de dezbateri non-stop, în cadrul şedinţei Consiliului Director, au devoalat nereguli complexe în funcţionarea UZPR, a căror înlăturare ţine de efortul colectiv, nu de voinţa unui singur om, oricine ar fi acesta.

Sigur, viaţa bate scenariile multor filme, astfel încât şi fostul preşedinte visează suspendarea…suspendării sale şi revenirea pe un cal alb, unde doreşte domnia sa.

Pe de altă parte, jurnaliştii nedumeriţi de succesiunea evenimentelor care au dus la revenirea, strict statutară, la principiul conducerii colective, din momentul în care au citit Raportul din 13.06.2017, al Comisiei de Atestare Profesională a UZPR, condusă de colegul Gheorghe Frangulea, nu au mai avut niciun dubiu.

Nu a fost şi nu este “o luptă pentru ciolan” – ca să citez un clasic în viaţă -, nicio confruntare între două persoane, ci am avut de a face cu o revoltă, a unei echipe, minţită, păcălită, dusă cu zăhărelul, de cel care confunda Uniunea cu o societate de binefaceri, cu un cont personal, cu o tribună menită a îi asigura aureola visată, aceasta din urmă nefiind altceva decât încremenirea într-un proiect al veacului trecut.

Dacă “minerii” fostului preşedinte vor veni la Bucureşti cu căţel şi purcel, atunci victoria va fi de partea celor care închid ochii la ilegalităţi, dar numai pentru scurt timp, deoarece organele statului, cele sesizate în scris, vor restabili ordinea de drept, administrând cele cuvenite vinovaţilor de încasarea indemnizaţiilor nemeritate.

Dacă lucizii noştri colegi, conaţionali sensibili la dreptatea socială, vor ieşi din canicula indiferenţei şi a lipsei de informaţii complete, de până acum, câştigători vor fi toţi cei care ştiu bine cât de ignoraţi, ironizaţi şi desconsideraţi au fost, deşi aveau idei şi conexiuni utile concretizării unor proiecte de real interes naţional.

Naţional, nu individual…

Despre Autor